Tu Iti amintesti cand o scama te-a strigat pentru ca se plictisea de numarat fire de praf? Am ridicat-o impreuna si delicat am pus-o pe o bluza. Stii tu...bluza de pe calorifer care ne-a rugat sa o ducem la caldura. Am lasat scama in compania bluzei care nu s-a suparat. De fapt nici n-a observat pentru ca vorbea cu o vecina. Cu floarea din ghiveciul de pe pervaz. Nu mai stiu despre cine, despre ce sau ce ziceau..oricum pareau ocupate, nu le-am deranjat. Am vrut sa plec, dar tu m-ai tras de maneca si mi-ai aratat cioara de pe acel gard... Era in tinuta de gala, rochie neagra de abanos si servea in tacere un viermisor paros. Parea fericita! Ce nebunie! Imi aduc aminte ca mi-a venit sa rad, Dar nu mai lasat; Mi-ai astupat gura si mi-ai soptit ca nu se cuvine. Rasul meu prostesc n-ar trebui sa intepe linistea serii sau sa rapeasca stralucirea lunii. Trebuia sa tac, sa ascult, sa privesc... Te-am ascultat, dar curand n-am mai vazut nimic; Nici cioara, nici cer Nici gard sau luna...nici macar pe mine In schimb auzeam glasul singuratatii... Imi fredona o melodie, Aceeasi melodie pe care am auzit-o odata la tine si m-am cutremurat. M-am trezit brusc! Era frig, era noapte, Iar tot ce aveam erai tu inchis in mine.